Loialitate, respect, reciprocitate si alte cuvinte ponosite

d5fa3c560cc81ac7db675af030f493f6

Te uiți în jurul tău, observi, analizezi, interiorizezi. E bine să-ți pui întrebări, să cauți, să încerci, dar prea bine se pare că uneori nu ajungi tocmai unde “trebuie” fiind prea profund. Superficialitatea e o trăsătură adesea blamată, hulită și de care te ferești tot timpul. De câte ori nu ai auzit, indiferent de context, lasă, nu mai  pune la suflet, dar stofa din care ești croit te împiedică să pui în aplicare și să-ți asumi că uneori e bine să adopți o astfel de atitudine. Treaba asta e valabilă în relațiile interumane pe care le construiești de-a lungul anilor (relații care se dovedesc tot în timp că au fost un mare fâs sau că dimpotrivă, habar n-aveai că omul acela putea să fie astfel) cu prietenii, neamurile și alte cunoștințe, superiorii ierarhic etc.

Îți dorești să primești ceea ce oferi și crezi că dacă oferi mai mult o să primești în aceeași măsură, că sentimentul de reciprocitate funcționează, e valid și rezistă. Dar nu e tocmai așa. Viața ți-a arătat că  uneori poți să dai atât de mult și să primești atât de puțin sau da, să dai o părticică infimă și să descoperi un infinit.

La început ești o piatră neșlefuită care își dorește să strălucească, să fie apreciată și face eforturi pentru asta. Dar aprecierea e de scurtă durată, e entuziasmant și exuberant începutul, dar mai apoi își pierde din strălucire, din culoare, din intensitate, noul se duce. Rămâne doar obișnuița, obișnuița de a avea o piatră de care pari cam plictisit, că la orice colț s-ar putea să existe o alta și mai intensă, mai ceva, mai altfel.

E deja aforistic să spui că dacă oferi respect, primești respect, dar din nou reciprocitatea se joacă pe terenuri deloc netede. Ceri loialitate, vrei devotament, îți imaginezi că dreptatea și adevărul sunt de partea ta, dar nu e nici pe departe așa. Dreptatea și adevărul stau ascunse în spatele fiecărui gând, exprimat cu vocea minții sau cu vocea inimii, construindu-se și raportându-se la un tăvălung de evenimente și situații înregistrate în subconștient.

Pentru că e greu să te ferești de multe, peste o stofă sensibilă e bine să pui un palton gros, ca să nu simți direct atingerile binevoitoare pe care timpul și viața le-au rezervat pentru tine. E bine să ai așteptări, dar nu te lăsa demoralizat dacă îți sunt înșelate. Pentru tine sunt pregătite multe jocuri în care fie că ești un biet pion sau ditamai regele, ai multe de încasat și de dat.

 

Sursa foto: pinterest.com

Advertisements

4 ani in familia Lotus Sport! Va multumesc!

Azi se implinesc 4 ani de cand am intrat pentru prima oara in sala Lotus Sport! 4 ani extraordinari, 4 ani in care am invatat sa iubesc miscarea, am cunoscut oameni deosebiti si am trait momente frumoase.

Lotus Sport, o echipa de oameni minunati!  Multumiri speciale pentru Bianca Marcarov, antrenoarea mea preferata, omul care te binedispune cu energie si voie buna, indiferent de vreme sau ora, daca ai avut sau nu o zi buna!

Multumesc Maria, multumesc Diana, Raluca, Cristina, Flori, Anca, Andra, Dana, Alexandra,Natalia si lista e lungaaa….

Multumesc, Lotus Sport!

 

562266_10200692503823355_592220730_n975401_10200547629706041_9774931_n599112_171545876330697_626321435_n376060_273269359375630_637401710_n301424_273658012670098_1126868705_n10970_10200703409524189_742894640_nIMG_1162DSCN25821003989_10151421422512115_77539151_n309623_271378909548463_642740691_n491_3724236191436_896623311_n377792_132237866886512_684703565_n734114_10200797257083252_503001594_n

 

Doar nu stă o bere cu băieții în calea fericirii!

Ce n-am da să fim mai fericiți, mai sănătoși și să avem o stare de spirit bună?

Girls, atenție, atenție: un profesor de seamă de la Oxford University, pe numele său Robin Dunbar, a făcut un studiu din care reiese că, atenție mare domnilor: sănătatea și fericirea bărbaților se pot îmbunătăți considerabil dacă se întâlnesc cu patru dintre prietenii lor, de două ori pe săptămână.

Image

De asemenea, citesc în aceeași stire de pe Mediafax că, fundaţia de caritate Mind, care promovează programele de sănătate mintală din Marea Britanie, a avertizat în legătură cu faptul că bărbaţii pot fi afectaţi de depresie din cauza grijilor generate de lipsa banilor şi de lipsa de stabilitate a locurilor de muncă. Practic îndelungatele ore suplimentare pot avea şi ele un efect dramatic asupra bărbaţilor, însă petrecerea timpului liber în compania prietenilor este considerată o soluţie importantă în procesul de combatere a depresiei.

No bine, atunci, ce rămâne de făcut?! Liber la bere cu băieții 🙂 Până la urmă eu nu am înțeles niciodată relațiile alea în care, el sau ea nu “poate” să iasă cu prietenii decât ținându-se de mână. Atât el, cât și ea au nevoie de libertate, iar o ieșeală sau două cu fetele sau băieții nu văd de ce e așa wow. Gelozii și crize, pe mine de ce nu m-ai luat, chiar nu fac bine niciunuia din relația respectivă.

Pe bune că trebuie să mergeți împreună la reuniunea ta de școală generală, la training-ul cu colegii de muncă, la petrecerea de Crăciun a firmei? Nu zic nu, dacă se solicită treaba asta și se vine însoțit, dar altfel, să te vrei prezent/prezentă la orice eveniment din viața partenerului tău nu îmi indică decât o lipsă de încredere. Iar lipsa asta de încredere nu ține doar de celălalt, ci chiar de tine. Dacă ai senzația că suflând permanent în ceafa prietenului/prietenei tale o să iasă treabă bună, eu mă îndoiesc.

P. S – am uitat să vă spun că studiul cu pricina a fost comandat de……. suspans….. compania Guinness.

Pentru…

Pentru momentele când ai senzația că stai pe loc…

Pentru momentele când simți că timpul fuge pe lângă tine…

pentru clipele care trec, dar ai vrea să oprești secunda să mai stea o clipă…

pentru NU, pentru Da, pentru whatever, pentru nu mai pot, pentru nu mai vreau, pentru hai frate, pentru dă-o încolo, pentru o să fie bine, pentru și cu tine acum

pentru râsete, pentru zâmbete sincere sau prefăcute, pentru senzații, impresii și speranțe, pentru vise și visuri fără contur sau aripi frânte,

pentru străzile pline de gropi, pentru timpul rătăcit aiurea pe străzi, pentru sufletele bolânde fără de direcție care se pierd pe niciunde, pentru că mereu există un DAR,

și mai ales pentru toate lucrurile simple, minuscule care ne fac să vibrăm, să simțim că lasă tu, că trebuie să iasă și ce bine e,

pentru tot și pentru toate, just say I can 🙂

Image

Sursa foto: pinterest.com

Curiozitati de muzeu- Magic Tree si Rolls- Royce

Curiorizitatea numărul 1 este legată de celebrul odorizant de mașină în formă de brăduleț Wunder Baum. Nu știu dacă voi știți povestea din spatele acestuia, dar eu am zâmbit și am zis : i-auzi, atunci când am citit despre ideea care a stat la baza inventării acestui brăduleț odorizant.

Povestea e următoarea și am citit-o la Mercedes-Benz Museum din Stuttgart:

The magic tree: ” I’ve got to do something about the smell, said farmer Rob Johnson one spring morning back in 1950. He was transporting a truck-load of pigs and by chance his passenger, a Canadian chemist by the name of Julius Samann, was an expert in aromatic substances. Samann took two years to come up with the answer: He soaked cardboard pine trees in perfume, gave them the name <<Magic Trees>> and went to earn the gratitude of Rob Johnosn- and a small fortune for himself. ”

IMG_1112

 

Nice, nu??

A doua chestie faină legată tot de un muzeu dedicat autoturismului, de această dată BMW Museum din München, e că am descoperit mașina unui român.

Cine să fie oare românul care a împrumutat una din mașinile sale pentru a fi expusă la muzeu? Eee, sunt sigură că ați ghicit.

Este vorba de Ion Țiriac, cu a sa mașină Rolls-Royce Phantom IV  din 1952.

img tiriac

p. s- Robert, sper că nu ceri drepturi de autor pentru fotografie :p

Un exemplu fericit de promptitudine a institutiilor publice

img_2-10458_smiley_manga_ebahi Se da o problema aparent simpla: am sau nu nevoie de un document notarial pentru a ma deplasa cu masina inmatriculata pe numele unui membru al familiei, in cazul de fata al tatalui, in afara granitelor tarii. Daca raspunsul e la indemana cand vine vorba de masina in leasing ( asa cum am procedat in fiecare an, firma de leasing si cea de asigurare oferind ca urmare a unei cererii, imputernicirea de deplasare in strainatate pentru perioada x), in cazul mai sus mentionat lucrurile par incalcite.

Dupa ce mergi la 2 notari care iti spun ca nu se poate face procura, ci e nevoie de contract de comodat pentru deplasare in afara granitelor ( cine mai auzise si de asa ceva, mai ales ca in urma cu cateva zile tocmai iti zisese cineva ca a facut o astfel de procura- de 4 ori mai ieftina decat un contract de comodat), suni pe la MAE sa fii cetatean model, corect, sa pleci la drum fara griji legate de greturi unguresti sau de alte nationalitati, ei bine, incertitudinea e si mai mare.

Ti se pune pata si vrei musai sa obtii un raspuns clar, fara s-ar putea, stai asa ca nu e asa etc etc.

Treci la actiune si fara sperante ca o sa primesti vreun raspuns in urma unei solicitari pe mail catre Politia de Frontiera cu privire la situatia mentionata, ce sa vezi: primesti raspuns prompt, documentat si edificator.

Daca tot suntem obisnuiti sa ne plangem de dificultatea cu care se misca lucrurile in sistemul public, aprecieri sincere si uimire la fel de sincera pentru institutia cu pricina. Daca nu ma credeti pe cuvant, va redau raspunsul primit pe mail intr-o adresa scanata, frumos semnata si stampilata.

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERA

In referire la petita dumneavoastra adresata Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, prin care ne solicitati “informatii cu privire la calatoria in strainatate cu autoturismul tatalui “, in temeiul prevederilor  art. 8 din Ordonanta de Urgenta nr.271/2002, privind activitatea de solutionare a petitiilor, aprobata prin Legea 233/2002, va comunicam urmatoarele:

La controlul de frontiera, cu privire la autoturism, va trebui sa prezentati certificatul de Inmatriculare si Cartea Verde care este asociata politei de asigurare pentru raspundere limitata RCA.
Organele abilitate sa va solicite aceste documente sunt organele cu atributii de control la trecerea frontierei, precum si cele cu atributiuni privind respectarea regimului circulatiei rutiere.
Potrivit prevederilor art. 82 (1), din Ordonanta de Urgenta nr. 195, din 12 decembrie 2002, privind circulatia pe drumurile publice, autovehiculele si remorcile inmatriculate in Romania pot trece frontiera de stat pe drumurile publice, daca indeplinesc conditiile cerute pentru a fi admise in circulatia internationala, iar conducatorii lor poseda permis de conducere valabil in conditiile stabilite prin tratatele la care Romania este parte sau care este eliberat de autoritatile competente ale statelor membre ale U.E. ori Spatiului Economic European sau a carui valabilitate este recunoscuta in aceste state pe baza de reciprocitate.
Totodata, va informam ca, potrivit Conventiei asupra circulatiei rutiere incheiata la Viena la 08 noiembrie 1968, un autovehicul poate circula in traficul international daca este inmatriculat, dar numai pe perioada cat este asigurat pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule, iar conducatorul poseda permis de conducere valabil precum si un certificat valabil care sa dovedeasca inmatricularea vehiculului respectiv.
Cu toate acestea, autoritatile cu drept de control din statele pe care Ie strabateti pot face verificari, in cazul in care au suspiciuni, privind modalitatea de detinere a autovehiculului pe care-l conduceti, fara insa a va refuza intrarea sau interzice circulatia pe teritoriul statelor respective, in cazul in care circulati in interiorul Uniunii Europene.
Cu stima,

Inspector general

…….

Gânduri în derivă

Mă trezesc cu mintea în ceaţă procesând haotic un şir lung de ştiri cu acelaşi fir, accidentul din Muntenegru. Ca şi acum două seri, am zis că nu mă mai rănesc cu propria telecomandă adormind pe un post de ştiri, dar bineînţeles că nu am făcut acest lucru.

Trecem peste, încercăm să restabilim zen-ul. Încercarea de a obţine o programare pentru un ITP se lasă de fiecare dată cu: “toţi operatorii noştri sunt ocupaţi momentan, dar vă contactăm ulterior”. Normal că ulterior nu mai puteam răspunde eu, şi tot aşa. O lege nescrisă. Într-un final izbutesc.

Reprezentanţii dragului nostru sistem instituţional de astă dată, dau dovadă de acelaşi “maxim” profesionalism şi dorinţă de implicare pentru a pune umărul la muncă, dar ce mă mai miră. Hai să repunem zenul pe listă. Perseverăm, perseverăm şi într-un final poate o să iasă ceva bun.

Prânzul se lasă aşteptat îndelung, dar pentru că nu e timp de asta, câţiva biscuţi dintr-un pachet desfăcut de ceva timp devin soluţia. Nefericită alegere, dar în ultimă instanţă, un compromis acceptabil.

Spre finalul zilei mă văd cu prietena mea bună din copilărie. Am tot amânat această întâlnire din binecunoscuta lipsa a timpului, dar timp nu găsim niciodată, ci trebuie să ne facem. Valabil pentru orice lucru, de altfel.

Apropierea de locul copilăriei mă face să fiu foarte atentă la cele din jur, încerc să revăd chipuri vechi, dar oarecum noi, obiceiuri vechi de stat în colţul blocului nu se lasă duse, deşi a trecut de mult vremea lor. Locul e mult mai pustiu, dar e încărcat de imagini care reîntregesc un peisaj îndepărtat.

La trecerea de pietoni, undeva pe lânga Piaţa Ferentari, o fată care părea de moravuri uşoare ( judecăţile de valoare sunt uşor de emis, etichetând involuntar chiar) mulţumeşte şi zâmbeşte sincer că i-am cedat trecerea. În mod ciudat, mă binedispun şi eu şi mă mir de gestul simplu şi oarecum firesc, dar care mi-a transmis o stare ciudată….

Intru în curte, destul de istovită, dar patrupezii mei micuţi au grijă să sară în toată direcţiile, cerşind atenţie şi mângăieri. Las plasele deoparte şi pentru moment uit de orice griji, de gânduri nepuse în ordine, de sentimentul de nemulţumire pentru ceva ce nu a ieşit aşa cum mi-aş fi dorit.

Uneori aş vrea să capăt un pic din nonşalanţa şi calmul cu care tratează unele persoane lucrurile. Doar că din zi în zi îmi dau seamă că indiferent ce aş face, nu o să reuşeşc să obţin din “valorile” astea. Dar poate că e mai bine aşa.

images

p.s vă rugăm să oferiţi un calificativ consultantului nostru, o să fie evaluat în aceste zile. Normal că am zis extrem de mulţumit, deşi nu ăsta era calificativul meritat, dar………

 

Despre risipa

frunze in vant Zilnic, risipim şi iar risipim. Risipim timp şi energie acordând o atenţie mult prea mare unor detalii care prea puţin contează cu adevărat, risipim momente frumoase aşteptând alte clipe memorabile.

Risipim gânduri frumoase în vârtejul unor susure necontenite care plutesc parcă în jurul nostru, dar pe care le înregistrăm involuntar în simţuri şi-n minte, rămânand tipărite monocrom pentru ca mai apoi să învie când te aştepţi mai puţin.

În lupta fără de sfârşit în căutarea fericirii şi împlinirii, uităm de zâmbete şi gesturi frumoase, facem din stres şi oboseală centrul universului nostru mărunt, înglobat în multiple astfel de universuri îmbibate de preocupări efemere.

Risipim frumosul, risipim hrana, risipim timpul, dând deoparte coperte şi învelişuri lovite de prietenii irosite, de aşteptări înşelate, de satisfacţii frugale şi dorinţe măreţe.

Risipim, irosim şi iar risipim.

Steel Training- Up, down, up and down :)

Am tot vorbit despre torturi de brânză, creveţi şi alte delicii culinare, dar nu am povestit de o bună perioadă de timp despre tipuri de antrenament. Pentru că profa de germană nu a ajuns astăzi la curs, am profitat şi am mers la o oră de Steel Training cu Fernando Gorini, master trainer al acestui tip de program.
Acest gen de antrenament are multiple avantaje, se lucrează cu steppere, bare şi discuri de diverse greutăţi: 1, 2 sau 4 kg, alternând greutatea de pe bară pe tot parcursul clasei.
Redau dintre beneficiile menţionate în descrierea de pe site-ul oficial de promovare a acestui tip de antrenament:

http://www.steelprograms.ro/page/Concept_2

  • Creşte tonusul muscular.
  • Revigorează sistemul motor pasiv, ducând la o nevoie crescută de calciu la nivelul oaselor.
  • Previne osteoporoza şi bolile osoase.
  • Îmbunătaţeste coordonarea.
  • Stimulează sistemul cardiovascular şi circulaţia centrală.
  • Creşte forţa şi rezistenţa corpului.
  • Reduce stresul şi tensiunea, îmbunatăţind nu numai fizicul dar şi psihicul.
  • Întârzie îmbătrânirea, îmbunătăţind calitatea vieţii fiecarui participant.
  • Antrenează sistemul respirator crescând astfel capacitatea pulmonară.
  • Stimulează metabolismul, favorizând arderea grăsimilor.

Lungă listă, nu?

Eu zic că merită încercat, e foarte solicitant şi te îndeamnă să îţi forţezi limitele.